O sarcină la termen durează 40 de săptămâni. Travaliul începe cu contracții regulate ale uterului. Cervixul se subțiază și se deschide dilatându-se, astfel încât copilul să poată intra în canalul de naștere. Travaliul este prematur dacă începe cu mai mult de 3 săptămâni înainte de data nașterii. Travaliul prematur poate duce la o naștere prematură, însă din fericire în prezent există tratamente care pot întârzia această situație. Există însă cazuri când semnele travaliului prematur anunță nașterea iminentă.

Nașterea prematură se complică în funcție de vârsta gestațională. Chiar dacă există suficiente cazuri în care bebeluși născuți la 23-26 de săptămâni au supraviețuit, totuși, cu cât vârsta gestațională este mai mică, șansele de supraviețuire scad. Un copil născut prematur poate avea dificultăți de respirație din cauza imaturității plămânilor, apnee, hemoragie intracraniană, acumulare de lichid în creier, tulburări de vedere, auz sau gastrointestinale, probleme neurologice sau chiar paralizie cerebrală.

Semne travaliu prematur

Este foarte important ca o gravidă să recunoască semnele de avertizare și simptomele travaliului prematur, pentru a putea solicita îngrijiri medicale de urgență. Medicii vor încerca oprirea travaliului prematur cu ajutorul medicamentelor, însă acest lucru nu garantează că va funcționa.

Vrei să afli mai multe despre recoltarea de celule stem la naștere?

Semnele de avertizare și simptomele pentru travaliul prematur includ:

• Contracții uterine la fiecare 10 minute, cu sau fără alte semne de avertizare;
• Crampe resimțite la nivelul abdomenului inferior (asemănătoare celor de la menstruație);
• Presiune sau durere continuă în pelvis, coapse sau în zona inghinală;
• Dureri de spate de intensitate scăzută sau dureri în zona lombară, care, de asemenea, pot veni și pleca sau pot fi constante;
• Crampe abdominale cu sau fără diaree;
• Secreții vaginale abundente (dacă s-au rupt membranele) sau cu sânge:
• Presiune crescută în bazin sau vagin.

Dacă ești la prima sarcină, poate fi dificil să stabilești diferența dintre travaliul fals și cel real. Travaliul prematur poate fi diagnosticat numai prin depistarea modificărilor cervixului uterin. Este întâlnită situația ca femeile să aibă contracții înainte de începerea travaliului, numite contracții Braxton – Hicks sau travaliu fals. Acestea pot fi regulate și dureroase, dar în general dispar într-o oră sau dacă gravida se odihnește. 

Dacă ai însă contracții mai frecvent de 6 pe oră și care continuă pentru mai mult de o oră, este recomandat să mergi de urgență la spital și să-ți anunți medicul ginecolog care se ocupă de sarcina ta. Monitorizarea fetală este folosită pentru înregistrarea bătăilor cordului fetal și a contracțiilor uterine. 

Cauzele travaliului prematur

Chiar dacă nu se cunosc cu exactitate cauzele pentru care apare travaliul prematur, există anumiți factori care pot declanșa nașterea mult mai devreme decât termenul natural, iar cele mai frecvente sunt:

• Sarcina gemelară sau multiplă;
• Stresul matern și fetal (cortizolul poate declanșa nașterea);
• Infecțiile tractului genital;
• Afecțiuni ale colului sau placentei;
• Boli cronice – hipertensiune sau diabet;
• Factori economici și stilul de viață (consum de alcool, droguri etc);
• Sarcină sub vârsta de 18 ani sau peste 40 de ani;
• Naștere prematură anterioară;
• Vătămare fizică, lovituri în zona abdomenului.

Însa o gravidă poate avea, din păcate, travaliu prematur și fara niciun motiv aparent. Dacă medicul depistează riscul de travaliu prematur, este posibil să fii sfătuită să urmezi anumite sfaturi pentru a micșora acest risc al nașterii premature. Aceste sfaturi ar putea implica schimbarea stilului de viață, consultarea frecventă a medicului și învățarea monitorizării contracțiilor.

Dacă există riscul travaliului prematur, asigură-te că poți beneficia de îngrijire prenatală precoce, consumă alimente sănătoase și odihnește-te cât mai bine. Probabil s-ar putea să fie nevoie să consulți medicul mai des, pentru analize și examinări. Ar trebui să renunți la obiceiurile nesănătoase cum ar fi fumatul și consumul de alcool. De asemenea, ține cont să nu iei niciun medicament dacă nu ai primit acordul medicului care îți supraveghează sarcina.

Naștere prematură: spontană sau medicală

Nasterea prematură spontană se produce atunci când travaliul prematur este cauzat de un factor intern (de exemplu ruperea membranelor) sau de un factor extern (condiții de muncă stresante, efort fizic etc). În acest caz, gravida intră în travaliu înainte de vreme și are parte de o naștere prematură. Pentru a evita o astfel de naștere, este indicat ca în ultimul trimestru de sarcina să ai parte de un stil de viață liniștit, fără stres și efort exagerat.

Nasterea prematură medicală are loc atunci când din motive de sănătate medicul decide inducerea travaliului. Această decizie este luată în momentul în care viața gravidei sau a fătului sunt puse în pericol. În acest caz este posibil ca medicul să recomande fie o naștere prematură, indusă medical, fie o naștere prin cezariană.

După nașterea prematură, copilul nu va avea nevoie de tratament specializat dacă s-a născut între săptămânile 34 și 36. Dacă nașterea a avut loc între 32 și 33 de săptămâni, nou-născutul are nevoie de îngrijire specializată, deoarece ar putea avea probleme de respirație, alimentație sau vreo infecție.

Nașterea între săptămânile 28 și 31 implică îngrijiri specializate pentru cel mic în unități de terapie intensivă neonatală, deoarece prezintă risc moderat de hipotermie, hipoglicemie sau infecții. Sub 27 de săptămâni, copilul are un risc crescut de hipotermie, hipoglicemie, hipotensiune arterială și infecții, are nevoie de suport respirator.

Vrei să afli mai multe despre recoltarea de celule stem la naștere?

Chiar și prematurii ar putea beneficia de terapia cu celule stem. Ținând cont de riscului copiior prematuri, posibilitatea recoltării de sânge ombilical la copii prematuri este cu atât mai importantă. Celulele stem mezenchimale sunt luate în considerare pentru tratarea afecțiunilor pulmonare, datorită potențialului lor în: scăderea inflamației, modularea răspunsului imun, stimularea regenerării și reparării tisulare, protejarea celulelor epiteliale alveolare, îmbunătățirea micromediului pulmonar.