Toate vrem să credem că atâta vreme cât sunt în pântecul nostru, puii nenăscuți sunt feriți de probleme, de priviri răutăcioase, de boli. În realitate însă, nu e deloc așa, chiar și bebelușul care crește în burta mamei poate fi afectat de boală. Tocmai de aceea, una dintre cele mai importante analize înainte de a rămâne însărcinată este testul TORCH. Denumit și panelul TORCH, această analiză a sângelui este recomandată pentru depistarea anumitor germeni patogeni care declanșează infecțiile grave ce pot afecta grav bebelușul.
Dacă o gravidă suferă de anumite infecții în timpul sarcinii, fătul se poate naște cu o anomalie severă, așa cum sunt malformațiile la inimă sau retardul mintal. De aceea, una dintre cele mai importante măsuri de prevenție a acestor anomalii este efectuarea analizelor din panelul TORCH în perioada de preconcepție pentru a minimiza complet riscul apariției unei boli în timpul sarcinii când bebelușul se dezvoltă. Testul TORCH poate fi făcut și ulterior în primul trimestru de sarcină, când sarcina nu a fost planificată. Dar, dacă testele la anumite infecții ies pozitive atunci gravida trebuie să urmeze un tratament sau să fie ținută sub observație. În cazuri foarte grave se recomandă avortul terapeutic.
Testul TORCH este acronimul de la numele mai multor boli care pot fi transmise de la mamă la făt ce pot provoca anomalii grave sau chiar pierderea sarcinii: T – Toxoplasmoză (toxoplasma gondii), O – Other Infections (Sifilis, Varicelă, Zona Zoster etc) R – Rubeolă, C – Cytomegalovirus, H – Herpes Simplex. Dacă sunt depistate la începutul sarcinii, doar toxoplasmoza și sifilisul pot fi tratate cu antibiotice, însă restul fiind afecțiuni virale nu au un tratament efectiv. Partea bună este că pot fi prevenite prin vaccinuri făcute înainte de sarcină.
Testul TORCH indică dacă femeia a avut o infecție recentă, o infecție mai veche sau dacă nu a avut niciodată boala respectivă. Prin urmare, în funcție de rezultatele testului se poate aprecia starea de sănătate și dacă se impune un tratament. Dacă testul TORCH confirmă prezența unei infecții active, pot fi necesare teste suplimentare mai specifice.
Este foarte important ca testul să fie făcut de către viitoarele mamici, deoarece unele dintre boli pot fi prevenite sau tratate fără a pune în pericol viața sau starea de sănătate a bebelușului. În schimb, dacă infecțiile nu sunt depistate și tratate pot produce efecte negative majore asupra sarcinii.
Rubeola face parte dintre bolile copilăriei și este determinată de un virus răspândit pe cale aeriană, având o incubație lungă de 14-21 de zile, persoana fiind contagioasa 7 zile înainte și după apariția erupției. Cu toate acestea, simptomele sunt prezente doar în 50-75% dintre cazuri, astfel încât infecția se confirmă serologic prin prezența anticorpilor specifici.
Virusul rubeolei poate produce la făt malformații cardiace, leziuni oculare (microftalmie, cataractă congenitală și glaucom), microcefalie, surditate neuro-senzorială și retard mintal. Pentru că riscul de transmitere al bolii în primul trimestru de sarcină este foarte mare de 80%, pacientei i se poate propune întreruperea sarcinii. Riscul de transmitere între 13-16 săptămâni este de aproximativ 35%, motiv pentru care se poate efectua prelevarea de sânge fetal pentru analizarea infecției. Dacă rubeola apare după săptămâna 16, riscul de trasmitere este de aproximativ 25%, dar rareori produce efecte severe.
Toxoplasmoza este produsă de un parazit numit Toxoplasma gondii contactat din materiile fecale ale pisicilor sau din consumul de carne insuficient preparată termic, având o incubație scurtă, sub 2 zile. De altfel, boala este asimptomatică în 80% dintre cazuri, restul putând prezenta febră și limfadenopatie (ganglioni măriți).
Diagnosticul în cazul gravidei este unul serologic, infecția recentă fiind demonstrată prin prezența sau absența anticorpilor IgM si IgG. Diagnosticul infecției fetale se face prin prezența anticorpilor IgM în lichidul amniotic sau în sângele fetal, amniocenteza fiind recomandată după 20 de săptămâni. La făt, infecția cu toxoplasmoză în primul trimestru de sarcină determină de obicei avort spontan sau microcefalie, hidrocefalie, calcificări intracraniene cu retard mental și corioretinită. Riscul de transmitere în primul trimestru este cel mai mic, aproximativ 15%, dar cu afectarea cea mai gravă a copilului.
În general, rezultatele testului sunt precizate ca pozitive sau negative, indicând prezenţa sau absenţa anticorpilor IgG şi IgM pentru fiecare tip de infecţie testată. De asemenea, rezultatul testului poate specifica dacă este vorba de o infecție recentă sau una îndepărtată. În funcție și de acești indicatori, medicul ginecolog îți va recomanda cel mai bun tratament.
Orice femeie care își dorește să aibă un copil sau este deja însărcinată ar trebui sa discute cu medicul cu privire la modalitățile pe care le are la dispoziție pentru a preveni infectarea și cum să procedeze dacă s-a îmbolnăvit în timpul sarcinii. Multe anomalii congenitale pot fi diagnosticate chiar înainte de naștere prin intermediul testelor prenatale. Cunoașterea din timp a potențialelor probleme de sănătate îi poate ajuta pe părinți și medici să planifice modul în care le vor aborda și să facă alegerea cea mai bună.
O alegere în favoarea deplină a copilului tău este recoltarea celulelor stem la naștere, dacă vrei ca micuțul să beneficieze de progresele medicinei regenerative și să aibă o șansă în fața uneia dintre cele mai grave afecțiuni: cancerul.
Diagnosticul anomaliilor fetale se stabilește în timpul sarcinii în proporție de 40-60%. Din păcate, nu…
Placenta este un organ remarcabil care este esențial pentru producerea vieții umane. Placenta îi asigură…
Interesul pentru cercetarea celulelor stem din cordonul ombilical a crescut semnificativ din 1988, după primul…
Placenta umană este un organ unic care creează o legătură între făt și peretele uterin.…
Imunodeficiența severă combinată (SCID) este numele unui grup de tulburări genetice care fac ca bebelușii…
Displazia bronhopulmonară la bebeluși, cunoscută și sub denumirea de boala pulmonară cronică la copii, se…