Sindromul Rett este o boală neurologică severă, care afectează în special fetițele, în jurul vârstei de 1 an. Simptomele acestei boli nu sunt vizibile în primele luni de viață, chiar dacă ele există. Cel mai ușor, copiii sunt depistați cu sindromul Rett în jurul vârstei de 2 ani.
Bebelușii cu sindrom Rett nu prezintă simptome la naștere, iar în primele luni sunt subtile și pot fi trecute cu vederea. Deşi, dezvoltarea poate fi considerată normală în primele 6 luni de viaţă, o examinare foarte atentă relevă tulburări de tonus, alimentare sau de comportament chiar la scurt timp după naştere. Acestea includ de obicei întârzieri în abilitățile motorii grosiere, cum ar fi mersul de-a bușilea, dar și evitarea contactului vizual. Între vârstele 1 și 4 ani, se observă o scădere a abilităților de vorbire și dexteritate neintenționate. În acest stadiu, pot apărea mișcări stereotipice ale mâinilor și neregularități ale respirației. Creșterea lentă a capului este un alt simptom al sindromului Rett.
Cel care a descoperit și a descris caracteristicile și trăsăturile asociate cu Syndromul Rett a fost medicul austriac Prof. Andreas Rett, în 1966, de unde și proveniența denumirii. Specialiștii sunt de părere că sindromul Rett este cauzat de mutaţii pe cromozomul X al unei gene numite MECP2. Există mai mult de 200 de mutaţii diferite care pot fi găsite la nivelul genei MECP2, dar în funcţie de locul mutaţiei de la nivelul genei, simptomele bolii sunt diferite de la o persoană la altă.
Syndromul Rett este diagnosticat după o examinare atentă, clinică, prin urmărirea comportamentului și a semnelor manifestate. Dar, în cele mai multe cazuri, diagnosticul este confirmat prin rezultatul testului genetic efectuat.
Simptomele Syndromului Rett sunt:
Deoarece sindromul Rett este o boală rară, copilului i se pot face și alte teste medicale pentru a afla dacă alte afecțiuni provoacă unele dintre aceleași simptome ca sindromul Rett. Unele dintre aceste condiții includ:
Deși nu există un tratament pentru sindromul Rett, remediile sunt direcționate către simptome și suport în stilul de viață, ceea ce poate îmbunătăți potențialul de mișcare, comunicare și participare socială. Nevoia de tratament și sprijin nu se termină pe măsură ce copiii devin mai mari – este de obicei necesar pe parcursul vieții. Tratarea sindromului Rett necesită o abordare în echipă a mai multor medici și specialiști.
Tratamentele care pot ajuta copiii și adulții cu sindrom Rett includ:
Severitatea sindromului Rett poate varia mult de la debilitate gravă la uşoară, cu grade variabile de independenţă. Simptomele şi gravitatea lor sunt diferite şi se pot modifica în timp. Nu toţi bolnavii vor avea aceleaşi simptome şi efectele la terapii pot fi diferite.
Diagnosticul anomaliilor fetale se stabilește în timpul sarcinii în proporție de 40-60%. Din păcate, nu…
Placenta este un organ remarcabil care este esențial pentru producerea vieții umane. Placenta îi asigură…
Interesul pentru cercetarea celulelor stem din cordonul ombilical a crescut semnificativ din 1988, după primul…
Placenta umană este un organ unic care creează o legătură între făt și peretele uterin.…
Imunodeficiența severă combinată (SCID) este numele unui grup de tulburări genetice care fac ca bebelușii…
Displazia bronhopulmonară la bebeluși, cunoscută și sub denumirea de boala pulmonară cronică la copii, se…