Sindromul de detresă respiratorie apare atunci când plămânii unui nou-născut nu sunt pe deplin dezvoltați și nu pot furniza suficient oxigen, provocând dificultăți de respirație. Acest sindrom împiedică bebelușul să respire normal și apare în principal la cei cărora nu li s-au dezvoltat plămânii suficient. 

De obicei, sindromul de detresă respiratorie afectează bebelușii prematuri, când se știe faptul că plămânii nu sunt dezvoltați suficient și au lipsă de lichid surfactant. În mod natural, surfactantul se secretă la nivelul plămânilor în ultimele săptămâni de sarcină și asigură deschiderea alveolelor pulmonare pentru schimburile de oxigen și dioxid de carbon. În lipsa acestui lichid, în momentul inspirației și expirației, alveolele pulmonare se lipesc și fac imposibilă respirația. 

Cum apare sindromul de detresă respiratorie?

Sindromul de detresa respiratorie apare de obicei atunci când plămânii bebelușului nu au produs suficient surfactant. Fătul începe în mod normal să producă surfactant între săptămânile 24 și 28 de sarcină. Această substanță, formată din proteine ​​și grăsimi, ajută la menținerea plămânilor umflați aspect important în procesul de respirație.

Majoritatea bebelușilor produc suficient lichid surfactant pentru a respira normal până în săptămâna 34. Dacă bebelușul se naște prematur, este posibil să nu aibă suficient surfactant în plămâni. De asemenea, s-a mai observat că detresa respiratorie la nou-născuți poate apărea dacă:

• mama are diabet;
• bebelușul este subponderal;
• plămânii bebelușului nu s-au dezvoltat corespunzător din cauza unor probleme congenitale.

Vrei să afli mai multe despre recoltarea de celule stem la naștere?

Detresa respiratorie: simptome și manifestări

Sindromul de detresa respiratorie se manifestă imediat după naștere sau câteva ore mai târziu și se înrăutățește în următoarele câteva zile. Semnele caracteristice pentru detresa respiratorie sunt:

• buze, degete și degete de culoare albastră;
• respirația rapidă, superficială;
• bătăile aripilor nazale;
• retracțiile pielii în regiunea sternală și în spațiile intercostale;
• tahipnee (ritmul respirației mai mare de 60 de batai pe minut);
• apnee (suspendarea temporară a respirației);
• expirație însoțită de gemete.

Sindromul de detresă respiratorie se poate complica cu un emfizem interstițial sau cu acumularea de aer în cavități (pneumotorax, pneumomediastin, pneumoperitoneu).

Cum se pune diagnosticul de sindrom de detresă respiratorie

Pentru a pune diagnosticul de detresa respiratorie și pentru a exclude alte cauze posibile, se pot utilizare o serie de teste:

• examenul fizic, imediat după naștere;
• analize de sânge pentru a măsura cantitatea de oxigen din sângele bebelușului și pentru a verifica dacă există o infecție;
• un test de oximetrie a pulsului pentru a măsura cantitatea de oxigen din sângele bebelușului folosind un senzor atașat vârfului degetului, urechii sau degetului;
• o radiografie toracică pentru a căuta aspectul distinctiv al plămânilor.

Tratamentul în detresă respiratorie înainte de naștere

Scopul principal al tratamentului pentru detresă respiratorie este de a ajuta copilul să respire.

Dacă există riscul ca acesta să se nască înainte de săptămâna 34 de sarcină, tratamentul pentru sindromul de detresă respiratorie poate începe chiar înainte de naștere.

Este posibil să vi se facă o injecție cu steroizi dacă s-a instalat travaliul prematur. O a doua doză se administrează de obicei la 24 de ore după prima. Steroizii stimulează dezvoltarea plămânilor bebelușului. S-a observat că tratamentul ajută la prevenirea sindromului de detresă respiratorie la o treime dintre nașterile premature.

Tratamentul pentru sindromul de detresă respiratorie după naștere

În primul rând, bebelușul trebuie transferat într-o secție care oferă îngrijire specializată pentru copiii prematuri (o unitate neonatală). Dacă simptomele sunt ușoare, nou-născutul poate avea nevoie doar de oxigen suplimentar. Se administrează de obicei printr-un incubator sau tuburi în nas. Dacă simptomele sunt mai severe, bebelușul va fi atașat la un aparat de respirație (ventilator) pentru a-l ajuta să respire.

Aceste tratamente sunt adesea începute imediat în sala de naștere înainte de transferul la unitatea neonatală. De asemenea, bebelușului i se poate administra o doză de surfactant artificial, de obicei printr-un tub de respirație. Dovezile sugerează că tratamentul timpuriu în termen de 2 ore de la naștere este mai benefic decât dacă tratamentul este întârziat. De asemenea, li se vor administra lichide și nutriție adecvată printr-un tub conectat la o venă.

Unii bebeluși cu sindrom de detresă respiratorie au nevoie de ajutor pentru respirație doar câteva zile. Alții în schimb, de obicei cei născuți extrem de prematur, pot avea nevoie de sprijin săptămâni sau chiar luni.

Copiii prematuri au adesea mai multe probleme care îi țin în spital, dar, în general, sunt suficient de bine pentru a merge acasă în jurul datei de naștere inițiale. Astfel, durata de timp în care bebelușul trebuie să rămână în spital va depinde de cât de devreme s-a născut și de starea de sănătate.

Majoritatea nou-născuților cu detresă respiratorie pot fi tratați cu succes, deși au un risc ridicat de a dezvolta probleme ulterioare. Dacă creierul bebelușului este afectat, fie din cauza sângerării, fie din cauza lipsei de oxigen, acesta poate duce la dizabilități de dezvoltare pe termen lung, cum ar fi dificultăți de învățare, probleme de mișcare, tulburări de auz și tulburări de vedere. Dar, conform statisticilor, aceste probleme de dezvoltare nu sunt de obicei severe. De exemplu, un sondaj a estimat că 3 din 4 copii cu probleme de dezvoltare au doar un handicap ușor, ceea ce nu ar trebui să-i oprească să ducă o viață normală de adult.

Detresa respiratorie, un risc al nașterii premature

Cele mai multe dintre nașterile premature presupun o serie de complicații ce necesită îngrijiri pe termen scurt sau pe termen lung. Se consideră că un bebeluș este născut prematur între săptămânile 32-37 de sarcină, iar cei care vin pe lume înainte de 32 de săptămâni sunt născuți sever prematur.

Deoarece acești bebeluși părăsesc cavitatea uterină înainte de a fi complet dezvoltați, se confruntă cu numeroase afecțiuni ca de exemplu:

• Sindromul de detresă respiratorie (boala membranelor hialine);
• Infecții;
• Probleme ale sistemului digestiv;
• Afectiuni neurologice;
• Probleme în controlarea temperaturii corpului;
• Retinopatie (dezvoltarea insuficientă a retinei).

Vrei să afli mai multe despre recoltarea de celule stem la naștere?

Transplanturile cu celule stem nu mai sunt demult o metodă de tratament a viitorul. Dacă vrei să îi oferi șansa la un viitor sănătos copilului tău, alege recoltare celule stem la naștere și în orice clipă va putea beneficia de progresele medicinei moderne!