Copilul postmatur este considerat bebelușul născut după termenul de 42 de săptămâni, nașterea fiind atunci considerată târzie. Durata normală a sarcinii este de 37 până la 41 de săptămâni. Postmaturitatea sau dismaturitatea este termenul folosit pentru a descrie condiția bebelușilor născuți după 42 de săptămâni.
Conform mențiunii anterioare, postmaturitatea caracterizează orice făt provenit dintr-o sarcină ce depășește 42 de săptămâni calculate din prima zi a ultimei menstruații. Foarte puțini copii se nasc la 42 de săptămâni sau mai târziu. Din cauza anumitor riscuri, medicii obstetricieni vor induce nașterea înainte de 42 de săptămâni.
Cercetătorii nu știu de ce unele sarcini durează mai mult decât altele. Uneori, motivul este că data nașterii nu este corectă, deoarece gravida nu este sigură de ultima perioadă menstruală. A greși data poate însemna că bebelușul se naște mai devreme sau mai târziu decât se aștepta. Obținerea unei ecografii în primele 12 săptămâni (primul trimestru) este cea mai exactă modalitate de a spune data sarcinii, cu excepția cazului în care data concepției este cunoscută în mod specific, cum ar fi fertilizarea in vitro.
De asemenea, s-a mai observat că femeile cu tulburări de reproducere, la primipare și în toxemia gravidică prezintă există riscul de a naște un copil postmatur.
Postmaturitatea este mai probabil să se întâmple atunci când o mamă a avut anterior o sarcină post-termen. Dar, au mai fost observați și alți factori precum:
Fiecare copil poate prezenta diferite simptome de postmaturitate. Unele dintre aceste simptome sunt:
Neonatologul estecel care poate pune acest diagnostic după nașterea și anamneza nou-născutului.
Bebelușii post-termen se nasc după durata normală a sarcinii. Din acest motiv, ei pot crește mai mari decât bebelușii care se nasc la termen. Aceasta poate fi o problemă în timpul travaliului și al nașterii, ceea ce poate duce la un travaliu prelungit, naștere mai dificilă sau la o operație cezariană de urgență.
Nou-născutul postmatur se naște după durata normală a sarcinii, ceea ce înseamnă că placenta, care furnizează bebelușilor nutrienții și oxigenul din circulația mamei, începe să îmbătrânească spre sfârșitul sarcinii și poate să nu funcționeze la fel de eficient ca înainte. Alte preocupări includ următoarele:
Medicul ginecolog care îți supraveghează sarcina va verifica starea de sănătate a copilului nenăscut și va căuta orice probleme. Este posibil să fie nevoie de teste precum:
Medicul ginecolog este cel care poate decide să înceapă travaliul devreme, în funcție de mai multe aspecte. În timpul travaliului, ritmul cardiac al bebelușului poate fi urmărit cu un monitor electronic. Acest lucru va ajuta la identificarea modificărilor ritmului cardiac cauzate de nivelurile scăzute de oxigen. Schimbările în starea bebelușului pot necesita o naștere prin cezariană de urgență.
Îngrijirea specială a bebelușului postmatur poate include:
Cunoașterea termenului de naștere este cel mai bun mod de a ști dacă bebelușul intră în categoria nou-născut postmatur. Astfel, dacă intenționezi să ai un bebeluș este foarte important să ții evidența primei zile a perioadei menstruale.
Un test cu ultrasunete la începutul sarcinii poate ajuta, de asemenea, furnizorul de servicii medicale să-și dea seama de vârsta bebelușului, verificând dimensiunea acestuia. Ecografia este, de asemenea, o modalitate bună de a verifica placenta pentru semne de îmbătrânire.
Diagnosticul anomaliilor fetale se stabilește în timpul sarcinii în proporție de 40-60%. Din păcate, nu…
Placenta este un organ remarcabil care este esențial pentru producerea vieții umane. Placenta îi asigură…
Interesul pentru cercetarea celulelor stem din cordonul ombilical a crescut semnificativ din 1988, după primul…
Placenta umană este un organ unic care creează o legătură între făt și peretele uterin.…
Imunodeficiența severă combinată (SCID) este numele unui grup de tulburări genetice care fac ca bebelușii…
Displazia bronhopulmonară la bebeluși, cunoscută și sub denumirea de boala pulmonară cronică la copii, se…