Placenta este organul care se dezvoltă în uterul femeilor în perioada sarcinii și care are un rol esențial în dezvoltarea fătului: furnizează nutrienții și oxigenul embrionului, secretă hormoni fără de care sarcina nu s-ar putea dezvolta și protejează bebelusul. Practic, placenta este ”casa” bebelușului înainte de a se naște și de fi primit în sânul familiei. 

Acest organ minune se formează până în a cincea lună de sarcină, când va lua proporțiile copilului pe care îl protejează. De la nivelul placentei se va forma cordonul ombilical al copilului despre care se știe că este o sursă bogate de celule stem tinere. După ce sarcina ajunge la termen, placenta nu își mai îndeplinește funcțiile, adică fătul nu va mai primi hrană și oxigen.

Ce rol are placenta în dezvoltarea bebelușului?

Placenta este esențială pentru dezvoltarea sarcinii, în primul rând, pentru că este modul prin care copilul primește nutrienții și oxigenul de care are nevoie, din sângele matern. Placenta produce oxigen și nutrienți de la mamă și le transferă fătului prin intermediul cordonului ombilical. Înainte ca sângele mamei să ajungă la copil, placenta acționează ca un rinichi care filtrează substanțele nocive. Tot prin intermediul placentei, bebelușul primește anticorpi materni, dar are și posibilitatea să elimine dioxidul de carbon.

Placenta joacă și rol de filtru sau barieră, pentru că împiedică o serie de agenți patogeni care există în organismul mamei să treacă spre bebeluș. Dar, funcționează și în sens invers, impiedicând trecerea celulelor bebelușului în circulația mamei, unde ar putea declanșa o reacție a sistemului imunitar care protejează organismul mamei.

De asemenea, placenta are și un rol hormonal, astfel produce hormoni foarte importanți în timpul sarcinii precum progesteronul, care contribuie activ la menținerea sarcinii, estrogenul, relaxina, oxitocina și lactogenul, toți esențiali pentru buna desfășurare a sarcinii.

După nașterea copilului, contracțiile te vor ajuta să elimini și placenta prin vagin sau, dacă naști prin cezariană, va fi scoasă de către medicul ginecolog care efectuează intervenția.

Complicațiile placentei: ce este bine să știi

Placenta praevia. Placenta previa reprezintă o complicație în timpul sarcinii și înseamnă că placenta este așezată neobișnuit de jos în uter, aproape acoperind cervixul. Pe măsură ce colul se dilată și începe travaliul, placenta se poate desprinde de peretele uterului, provocând sângerări. Dar, placenta praevia poate provoca sângerări și în timpul sarcinii. De altfel, sângerarea de culoare roșu aprins, în trimestrul doi sau trei de sarcină, este principalul semn de placenta praevia. Dacă se apropie nașterea și placenta încă acoperă orificiul colului, medicul îți va recomanda cezariana.

Placenta abruption. Dezlipirea de placentă este o complicație medicală rar întâlnită, care poate pune în pericol atât viața mamei cât și a fătului. Placenta se poate dezlipi foarte puțin de peretele uterin, fiind o desprindere ușoară, sau se poate dezlipi foarte mult ceea ce necesită imediat intervenția chirurgicală. Din cauza acestei dezlipiri, prin locul în care s-a produs nu se mai poate face schimbul nutrițional dintre mamă și făt, astfel în funcție de severitate copilul nu mai primește oxigen, ceea ce poate duce la risc de moarte fetală. Sângerările interne, dacă nu sunt diagnosticate la timp, pot pune în pericol viața mamei. 

Vrei să afli mai multe despre recoltarea de celule stem la naștere?

Placenta accreta. Placenta accreta este o complicație gravă care apare atunci când o parte sau toată placenta rămâne atașată de peretele uterin. Aceasta poate provoca hemoragie după naștere, punând viața mamei în pericol.  Această complicație apare când vasele de sânge de la nivelul placentei se dezvoltă adânc în interiorul peretelui uterului. De obicei, placenta se desprinde de peretele uterin după naștere. În cazul placentei accreta, o parte sau toată placenta rămâne atașată de peretele uterin. Tratamentul poate necesita recomandarea nașterii prin operatie cezariană urmată de îndepărtarea chirurgicală a uterului (histerectomie).

Îmbătrânirea prematură a placentei. Îmbătrânirea placentei, cunoscută și sub denumirea științifică de Calcifiere Placentală, înseamnă o formare de adâncituri sau structuri de tip inelar pot fi observate la nivelul placentei. Mulți cercetători privesc calcifierea drept parte dintr-un proces normal de îmbătrânire și nu ca o modificare patologică. Însă, dacă acest proces are loc înainte de primele 32 de săptămâni ale sarcinii, aceasta este asociată cu creșterea riscurilor de complicații precum:

• hemoragii puternice dupa naștere;
• abrupția placentală;
• nașterea prematură;
• nașterea unui bebeluș cu scor Apgar scăzut;
• moartea fătului.

Factori care pot afecta sănătatea placentei

Din nefericire, există anumiți factori care pot influența sănătatea placentei, de aceea este bine să îi cunoști pentru a ști dacă este cazul sau nu să iei măsuri de prevenție: 

• Vârsta mamei. Deși nu este o condiție general valabilă, s-a observat că anumite complicații ale placentei sunt mult mai frecvente la femeile care nas după vârsta de 40 de ani.
• Hipertensiunea arterială. Tensiunea arterială crescută poate determina anumite riscuri precum scăderea fluxului de sânge la nivelul placentei.
• Tulburări de coagulare a sângelui. Orice condiție care afectează abilitatea sângelui de a se coagula sau care crește probabilitatea de a se forma cheaguri de sânge la nivelul vaselor, crește de asemenea riscul de apariție a unor complicații la nivelul placentei.
• Intervenții anterioare la nivelul uterului. O gravidă care a suferit anterior intervenții la nivelul uterului are un risc mai mare de a avea probleme cu placenta.
• Consumul de tutun sau droguri. Din pucnt de vedere statistic s-a demonstrat că anumite complicații ale placentei sunt mai frecvente la femeile care fumează sau consumă în timpul sarcinii droguri.
• Traumatismul abdominal. Traumatismul prin cădere sau loviturile la nivelul abdomenului cresc probabilitatea de apariție a unor afecțiuni placentare.

Vrei să afli mai multe despre recoltarea de celule stem la naștere?

La fel ca și cordonul ombilical, placenta este o sursă importantă de celule stem ”primitive”, adică celule stem cu un vast potențial de aplicabilitate terapeutică. Diversitatea și numărul crescut al celulelor derivate din placentă, caracteristicile imunologice asociate, precum și expunerea redusă la infecții constituie avantaje semnificative cu un potențial de utilizare în boli grave.