Obiceiurile bune pe care am vrea ca să le știe de mic copilașul atunci când suntem în societate sunt destul de multe și ne-ar plăcea să știm ca părinți că l-am educat pe cel mic în așa fel încât să țină cont de ele în mod automat.
Uneori însă părinții au tendința să ceară de la copii să se comporte într-un fel în care ei înșiși nu ar face-o pentru niciun fel de politețuri. De exemplu, atunci când nu avem chef să discutăm cu o persoană mai puțin cunoscută în tren, la coadă, sau pe stradă găsim o scuză potrivită și evităm situația. Pe copil însă îl certăm, spunându-i că ar trebui să fie politicos și să nu respingă un dialog.
De multe ori noi înșine facem lucruri aflate în opoziție cu ceea ce cerem de la copii să facă. De exemplu, câți dintre părinți se aruncă de drga dimineață să verifice poșta electronică sau pagina dintr-o rețea socială, sau câți dintre noi mai uită de dimineață să își facă patul, câți stăm până târziu la televizor, chiar dacă trebuie să mergem de dimineață la serviciu.
V-ați gândit vreodată de ce facem asta? Oare este pentru faptul că deși nu vedem nimic rău în toate cele enumerate mai sus în mintea noastră lucrează ceea ce credem că este sau nu bine, niște valori pe care le-am atribuit lucrurilor și acțiunilor? Sau este vorba despre faptul că știm foarte bine că nici noi nu procedăm corect, dar ne este rușine să recunoaștem?
Cu siguranță și maturii au obiceiuri nu tocmai sănătoase și putem începe să enumerăm pornind de la obiceiurile culinare. Le interzicem copiilor să consume multe dulciuri și o facem pe bună dreptate, acestea în cantități mari nu sunt tocmai benefice pentru sănătate, cu toate acestea noi înșine mai facem uneori abuzuri de acest fel. Este firesc să le spunem copiilor despre cât de rău este să fumezi, cu toate acestea de multe ori nu putem renunța la acest obicei.
De unele obiceiuri putem scăpa mai ușor: nu mâncați niciodată în fața televizorului și copilul se va obișnui și va înțelege că mesele zilei se consumă la … masă. De fapt, dacă vă și țineți de ceea ce îi spuneți copilului să facă sau să nu facă după caz, acesta va percepe mai ușor pe baza exemplului pe care îl are în față, iar exemplul părintesc nu este deloc de neglijat, mai ales la vârste fragede.
Orice obicei bun va fi preluat de căre copil dacă va vedea exemplul pozitiv al părintelui de fiecare dată, or cicălirea permanentă poate rămâne fără niciun rezultat, tocmai pentru că și copiii cred în fapte concrete :).
