Membrana amniotică sau amnion este o membrană subțire pe partea interioară a placentei fetale. Aceasta înconjoară complet embrionul și delimitează cavitatea amniotică, care este umplută de lichid amniotic.
În ultimii ani, au fost investigate structura și funcția amnionului, în special proprietățile pluripotente ale celulelor din membrana amniotică, care sunt o sursă extraordinară pentru transplantul de țesuturi.
Amnionul a fost atribuit să funcționeze, așa cum sugerează numele său grecesc, ca un sac membranos care conține embrionul și lichidul amniotic. La oameni, amnionul oferă fătului un spațiu limitat pentru a permite mișcările. Amnionul este o membrană activă din punct de vedere metabolic, din solut și apă menținând homeostazia lichidului amniotic.
Membrana amniotică sau amnionul este stratul cel mai interior al placentei și constă dintr-o membrană bazală groasă și o matrice stromală avasculară. Membrana amniotică umană a fost utilizată cu succes de peste un deceniu pentru o gamă largă de aplicații chirurgicale. Utilizarea membranei fetale în transplantul de piele a fost specificată pentru prima dată în 1910. Utilizarea acestui țesut ca pansament chirurgical pentru rănile în tratamentul ulcerelor piciorului și a intervenției chirurgicale a urechii a fost folosit chiar mai devreme.
Utilizarea clinică a alogrefei de amnion în chirurgia oftalmică a fost înregistrată pentru prima dată în 1997. În ziua de azi, aceste alogrefe sunt utilizate în mod obișnuit în chirurgia oftalmică, iar literatura sugerează că atât alogrefa de amnion cipreservat, cât și alogrefa de amnion deshidratat oferă rezultate echivalente cu țesutul conjunctiv al autogrefei. Țesutul de amnion a fost utilizat ca barieră de aderență în coloana vertebrală și în procedurile ortopedice, precum și în tratamentul rănilor cronice.
Membrana amniotică conține două tipuri de celule, de origini embriologice diferite, care prezintă unele proprietăți caracteristice celulelor stem. Celulele epiteliale amnionice umane sunt derivate din ectodermul embrionar, în timp ce celulele stromale mezenchimale amnionice umane sunt derivate din mezodermul embrionar. Ambele tipuri de celule au imunofenotip și multipotențial similar pentru diferențierea in vitro în linii mezodermice majore. Membrana amniotică secretă factori nutritivi și suprimă răspunsul imun semialogen împotriva fătului.
Amnionul rezistă la întinderea progresivă a embrionului în creștere, la traumele interne și externe și la modificările rapide și lente ale presiunii. În marea majoritate a amniotelor, amnionul este unul dintre puținele țesuturi care nu prezintă vascularizație. La om, corionul și lichidul amniotic transferă substanțele nutritive către amnionul avascular prin difuzie. Membrana amniotică are o capacitate excelentă pentru a fi utilizată ca schelă nativă pentru ingineria țesuturilor și, în plus, poate fi ușor obținută, prelucrată și transportată.
Membrana amniotică se dezvoltă din țesutul extraembrionar și constă dintr-o componentă fetală și o componentă maternă. Membrana amniotică este un dar al naturii care nu numai că protejează fătul în uter, dar are și mai multe proprietăți medicinale. Acesta servește ca o baricadă naturală pentru a proteja fătul de infecții bacteriene și traume.
Un mare avantaj important al utilizării membranei amniotice în alotransplant sau xenotransplant este lipsa imunogenității. Promovarea epitelializării, a proprietăților antiinflamatorii, a proprietăților antifibrotice, a proprietăților antibacteriene și a proprietăților antiangiogene sunt confirmate de prezența câtorva factori înrudiți care fac din membrana amniotică un tratament terapeutic ideal pentru arsuri și vindecarea rănilor.
Membrana amniotică este cunoscută pentru a promova migrația, aderența și diferențierea celulelor epiteliale și este, de asemenea, un substrat ideal pentru susținerea creșterii celulelor epiteliale progenitoare prin prelungirea duratei lor de viață. În cele din urmă, amnionul a fost folosit și ca alogrefă în chirurgia generală pentru reconstrucții, ca autogrefă în chirurgia de reconstrucție neonatală și ca schelă în cercetarea ingineriei țesuturilor.
Membrana amniotică are caracteristici antiinflamatorii, antibacteriene, antivirale și imunologice, precum și caracteristici anti-angiogenice și pro-apoptotice. Este un promotor al epitelializării și este un țesut non-tumorigen și utilizarea sa nu implică probleme etice. Datorită proprietăților sale atractive, membrana amniotică a fost aplicată în mai multe proceduri chirurgicale legate de reconstrucția suprafeței oculare și a tractului genito-urinar, a pielii, capului și gâtului, printre altele.
Până în prezent, așa cum am menționat și anterior, cele mai cunoscute și mai favorabile aplicații ale membranei amniotice sunt reconstrucția suprafeței oculare, aplicațiile cutanate și ingineria țesuturilor. Cu toate acestea, membrana amniotică poate fi aplicată și în oncologie. În acest domeniu, poate preveni livrarea de substanțe nutritive și oxigen către celulele canceroase și, prin urmare, poate interfera cu angiogeneza tumorii, creșterea și metastaza.
Membrana amniotică umană are o serie de proprietăți unice care au făcut din utilizarea sa clinică un succes. Iată o parte dintre cele mai importante caracteristici ale amnionului:
Diagnosticul anomaliilor fetale se stabilește în timpul sarcinii în proporție de 40-60%. Din păcate, nu…
Placenta este un organ remarcabil care este esențial pentru producerea vieții umane. Placenta îi asigură…
Interesul pentru cercetarea celulelor stem din cordonul ombilical a crescut semnificativ din 1988, după primul…
Placenta umană este un organ unic care creează o legătură între făt și peretele uterin.…
Imunodeficiența severă combinată (SCID) este numele unui grup de tulburări genetice care fac ca bebelușii…
Displazia bronhopulmonară la bebeluși, cunoscută și sub denumirea de boala pulmonară cronică la copii, se…