Maturii sunt obișnuiți că creadă că cei mici sunt mereu veseli, fără griji, că sunt mereu gata de joacă și în căutare de noi prieteni. Cu toate acestea, copilul dumneavoastră este timid și mai puțin vorbăreț. Ce e de făcut cu asta?
Dacă copilul dumneavoastră nu își face griji în privința timidității sale, nu caută să se bage în joaca celorlalți copii, dacă le place mai mult să contempleze și nu sun triști înseamnă că aceasta este starea lor caracteristică și nici dumneavoastră nua r trebui să fiți îngrijorați. Poate copilul dumneavoastră nu are nevoie de o mulțime de prieteni, de copii cu care să intre în contact, ci doar de câțiva cu care să se înțeleagă de minune.
Dacă totuși copilul este foarte timid și suferă din această cauză el are nevoie de susținerea părinților. Uneori aceștia exagerează însă cu susținerea. Așa poate apărea dependența părintelui de copil, dorința ca acesta să nu mai crească, să nu mai plece de acasă, de sub aripa protectoare maternă de exemplu.
Și-atunci cum să-l ajutăm pe un copil timid?
1. Încercați să-i explicați prin joc faptul că oamenii sunt diferiți, încercați să-l ajutați să înțeleagă oamenii, cu diferitele lor caractere. De exemplu, puteți folosi jucăriile pentru a-i explica: ursulețul se ceartă cu una dintre păpuși (sau alt animăluț), iar copilul trebuie să fie atent și să înțeleagă de ce se ceartă cei doi. Un alt joc trebuie să-l învețe pe copil să facă cunoștință cu ceilalți. Una dintre jucării poate veni în ospeție la alta: ”Bună, eu sunt ursulețul Mukki, hai să facem cunoștință și să ne jucăm împreună”. O propoziție atât de simplă poate fi specială pentru micuț și dacă o învață îl poate ajuat pe viitor să își facă prieteni.
2. Arătați-i copilașului ce și cum simt oamenii. Jucăriile au expresia feței neschimbată, de aceea urmăriți împreună cu cel mic un desen animat și întrebați-l pe parcurs ce crede că simte personajul principal. Psihologii americani au demonstrat că de multe ori comunică mai greu acei oameni care nu știu să deosebească sau să înțeleagă emoțiile celuilalt. Dacă îl ajutați pe copil de mic să le înțeleagă, să țină cont în comunicare de atitudinea, expresiile faciale ale celuilalt el își va face mult mai ușor prieteni și va reuși să întrețină relații mult mai ușor.
3. Nu îi înregistrați copilului în memorie ideea negativă că este timid: ”Copilașul nostru est efoarte timid”, sau ”el este mai timid, își face mai greu prieteni”. Atenționându-i pe alții că cel mic este mai rușinos și că intră mai greu în contact, părinții demonstrează că se rușinează de propriul copil și îi transmit acestuia o stare negativă. Copilul poate deveni ceea ce aude despre sine, repetându-i deseori ”cât ești de zgârcit și răutăcios” el chiar poate deveni astfel.
Ce e de făcut? Iubiți-vă copilașul necondiționat, pentru ceea ce este el, pentru propriul fel de a se raporta la lume și învățați-l lucruri frumoase, pe care neapărat le va absorbi și le va utiliza pe viitor.
