De multe ori părinții nu acordă o importanță deosebită plânsului copilașului. Uneori părinții doar le cer copiilor insistent să tacă, dar ce semnifică plânsul copiilor cu adevărat. Veți descoperi că de multe ori acesta nu este doar un semn de alint.
Lacrimile pot fi semn de suferință, semnal pentru cerere de ajutor și sprijin. Copilul nu poate controla starea lui și nu este interesat de felul în care arată plânsul său în exterior. Deci, el doar strigă, în scopul de a-și exprima emoțiile neplăcute. Iar indiferența părinților îl face să resimtă și mai acut nevoia să plângă.
Plâns de disperare
Copilașul locuiește în prezent, fără a ghici ce o să fie în viitor și fără regrete în trecut. Ceea ce i se întâmplă în momentul de față i se pare ca fiind pentru totdeauna. I s-a stricat mașinica, s-a rupt păpușa sau s-a spart balonul colorat, toate sunt situații care îl disperă aici și acum. Ceea ce pentru maturi este o nimica toată, fără importanță, pentru copil este coșmarul întregii sale existențe. De aici vine disperarea cu care plânge și bate din piciorușe. Este inutil ca în astfel de momente să-i spui copilului că el nu are dreptate, trebuie să înțelegi viziunea lui și să încerci să-i distragi atenția cu altceva. Spune-i de exempu: ”Vai, ce lacrimi mari, hai sa le adunăm într-o ceșcuță!”, sau ”O să îți murdărești cămășuța și uite cât e de frumoasă!”
Plânsul de durere
FIe că îl doare o ureche, are febră, a căzut și și-a sgâriat mânuța, copilașul resimte durere pe care nu știe încă să o suporte, de aceea consideră că este de datoria lui să le spună tuturor ce simte, cerând ajutor. Părintele trebuie să facă tot posibilul să micșoreze suferința copilașului, iar dacă acest lucru cere timp, atunci să-i explice în joacă cum trebuie să treacă peste durere. Poți folosi exemplul super-eroilor din desenele animate favorite. Poți să-i spui de exemplu că super-eroii nu plâng la durere și că ei suportă și astfel devin mai puternici. Încearcă s-i schimbi atenția în altă direcție. Nu-l lăsa pe copil singur cu durerea pe care o resimte, trebuie să fii altături.
Plânsul – capriciu
Copilul cere o nouă jucărie, iar părintele refuză categoric. Și copilașul se simte dintr-odată atât de dezamăgit, atât de trist și nefericit, încât e în stare să se tolănească pe jos, să plângă și să bată din piciorușe. Deseori credem că în spatele tuturor acestor manifestări se ascunde un talent actoricesc nemăsurat de manipulare. Or, nu e tocmai așa. Copilașul nu știe să-și ascundă emoțiile, tocmai de aceea și le manifestă deschis, doar pentru el jucăria aceea nouă are o importanță crucială. Nu are rost să îi explici copilului cât de greu o duceți cu banii, sau să îi explici cât de urâtă este jucăria dorită de el. Încearcă doar să îi atragi atenția asupra altui obiect, sau să o descrii în culori noi și interesante pe cea veche. Explică-i faptul că un prieten vechi este cu mult mai interesant decât unul nou :).
Cu ajutorul plânsului copilul își exprimă emoțiile, fricile, durerile și dorințele sale. Învață să-l asculți cu atenție și să-l înțelegi.
