Placenta este legătura dintre mamă și făt, un organ care se dezvoltă în uter doar în timpul sarcinii, începând cu săptămâna a patra. Prin intermediul placentei, bebelușul primește oxigen și substanțe nutritive, necesare pentru dezvoltarea acestuia. Placenta se atașează de pereții uterini, iar cordonul ombilical pornește din ea și face conexiunea dintre făt și mamă. Dezlipirea de placentă, cunoscută și sub numele de placenta abruptio sau decolare de placentă, constă în separarea prematură a placentei normal implantate de peretele uterin.

Ce funcții are placenta

Termenul de “placentă” este derivat dintr-un cuvânt grec a cărui semnificație este “plăcintă plată”. În momentul nașterii, placenta complet dezvoltată are o formă discoidală, cântărește aproximativ 500 g și are dimensiuni de circa 22 cm diametru si o grosime de 2 – 2,5 cm. Organul apare la toate mamiferele și are structuri diferite în funcție de specie, dar îndeplinește aceleași funcții:

Placenta este responsabilă cu funcții importante pentru dezvoltarea fătului. Oxigenul și nutrimentele trec din sângele mamei în placentă, iar de acolo, cordonul ombilical le transportă spre făt. Deșeurile evacuate de făt, printre care dioxidul de carbon, trec prin cordonul ombilical înapoi spre placentă și de acolo în sângele mamei, iar organismul acesteia le va elimina.
De asemenea, placenta produce hormoni care contribuie la creșterea și dezvoltarea fătului. În plus, îi oferă protecție împotriva infecțiilor cauzate de majoritatea bacteriilor, însă nu îl ferește de virusuri.
În timpul sarcinii, placenta îndeplinește multiple funcții, printre care și cea de prim sediu al maturării hematiilor primitive. Ca urmare, cercetările medicale efectuate în întreaga lume au evidențiat nu numai faptul că placenta ar putea fi valorificată ca o sursă inestimabilă de celule stem cu un vast potențial de aplicabilitate terapeutică, dar și că aceasta este un “sanctuar” al celor mai primitive celule stem.
Spre finalul sarcinii, placenta transportă anticorpi de la mamă la făt, oferindu-i imunitate bebelușului pentru aproximativ 3 luni din momentul nașterii.

Anomalii ale placentei

Cele mai frecvente probleme care pot să apară în timpul sarcinii sunt placenta previa, placenta abruptio (dezlipirea de placentă) și placenta accreta. Dar, mai pot apărea probleme precum insuficienta placentară și calcificarea placentei.

Dezlipirea de placentă apare atunci când placenta se separă de uter, parțial sau chiar complet. Placenta abruptio apare mai ales în ultimul trimestru de sarcină, fiind cea mai frecventă afecțiune a placentei, apare la una din 100 de sarcini. Dezlipirea de placentă este cauza principală de moarte neonatală și deces printre nou-născuți. De asemenea, provoacă multe nașteri premature și tulburări de creștere ale fătului.

Vrei să afli mai multe despre recoltarea de celule stem la naștere?

Placenta previa este o afecțiune caracterizată de atașarea placentei de peretele uterin într-o poziție foarte joasă. Astfel, placenta acoperă parțial sau total colul uterin. O femeie din 200 este afectată de această problemă în timpul ultimului trimestru de sarcină. Pe măsură ce sarcina înaintează, însă, problema se poate rezolva de la sine.

Placenta accreta apare când placenta și vasele sale de sânge se atașează de pereții uterului și cresc în profunzimea acestora.

Insuficiența placentară apare atunci când placenta nu îi mai furnizează fătului cantitatea adecvată de substanțe nutritive. Simptomele insuficienței placentare sunt dezlipirea de placentă, preeclampsia și travaliul prematur.

Calcifierea placentei sau îmbătrânirea placentei este văzută de unii medici ca parte dintr-un proces normal de îmbătrânire și nu ca o modificare patologică. Însă, dacă acest proces are loc înainte de primele 32 de săptămâni ale sarcinii, aceasta este asociată cu creșterea riscurilor de complicații precum naștere prematură, hemoragii după naștere, făt cu greutate scăzută și scor Apgar mic.

Cauze pentru care apare placenta abruptio

Dezlipirea de placentă poate însemna orice grad de separație placentară, de la câțiva milimetri până la detașarea completă. Din păcate, încă nu se cunosc cauzele exacte. Există anumiți factori declanșatori reprezentați în general de vârsta maternă mai avansată, hipertensiune (cronică sau indusă de sarcină), vasculita sau alte afecțiuni vasculare, deslipire de placentă în antecedente, traumatisme abdominale, afecțiuni trombotice materne, fumatul și în special, consumul de droguri.

Dezlipirea de placentă este destul de rară și apare la aproximativ 1,5% din totalul sarcinilor, însă este o afecțiune gravă. Dacă dezlipirea este buscă și întrerupe fluxul utero-placentar, consecința poate fi moartea fetală iar dacă este cronică și mai limitată poate influența creșterea intrauterină.

Placenta este în mod normal expulzată la câteva minute după nașterea pe cale vaginală, deși pentru unele femei e posibil să dureze mai mult. În cazul nașterii prin cezariană, medicul va îndepărta manual placenta.

Simptome care anunță placenta abruptio

Principalul simptom pe care o gravidă cu placenta abruptio îl simte este sângerarea vaginală, însă nu este neapărat obligatoriu. În unele cazuri, sângele poate rămâne blocat în spatele placentei, astfel că 20% dintre femeile care suferă de această afecțiune nu au sângerări. Alte simptome care pot anunța placenta abruptio sunt:

disconfort abdominal;
durere subită de burtă și spate;
sensibilitate.

Simptomele de placenta abruptio se înrăutățesc pe măsură ce timpul trece, iar din acest motiv trebuie să mergi de urgență la medic, cu precădere în al treilea trimestru.

Vrei să afli mai multe despre recoltarea de celule stem la naștere?

Tratament pentru placenta abruptio

Dacă sângerarea nu amenință viața mamei sau a fatului, dacă bătăile cardiace fetale sunt normale și sarcina nu este aproape de termen, se recomandă spitalizare și repaus la pat, hemoragia putându-se opri. Dacă sângerarea se oprește este permisă deplasarea și externarea din spital.

Dacă însă sângerarea nu se oprește, se recomandă nașterea imediată, modul fiind ales in funcție de aceleasi criterii folosite pentru preeclampsie si eclampsie. Se indică de obicei expulzia pe cale vaginală accelerată de administrarea de oxitocină intavenos sau nașterea prin cezariană, în funcție de rapiditatea deteriorării stării materne și fetale.

Studiile medicale actuale confirmă potențialul de utilizare a celulelor stem din placentă pentru tratarea anumitor boli determinate de procese inflamatorii (boli autoimune, boli inflamatorii cronice, fibroze), pentru promovarea și inducerea proceselor regeneratorii și reparatorii de la nivelul țesuturilor și organelor (boli cardiovasculare, boli musculare, boli osteoarticulare) sau în asociere cu transplantul de celule stem din sângele ombilical pentru “cancere de sânge”, boli metabolice congenitale, sindroame de insuficiență medulară.